Anul trecut scriam ceva de genu’ :
„Astazi am zburat cu 3 ani in spate prin firma, nu stiu daca m-am gandit o clipa la ziua de astazi ca la o aniversare, dar stiu sigur ca nimeni nu a stiut si totusi s-au straduit din rasputeri si involuntar sa-mi arate ca locul meu nu e aici, sa-mi molesteze sentimentul de apartenenta.”
Si am mai crescut cu un an, in jurul meu as spune nimic nou, doar criza bat-o vina; cum spuneam si intr-un post anterior, ma pricep sa stralucesc si sub tonuri pale.
A mai trecut un an in care am invatat parca mai mult decat in cei 3 anteriori, am invatat ca doar eu sunt responsabila de felul cum sunt perceputa profesional, ca nimeni nu-ti poate „deteriora” nivelul de cunostinte, nimeni altcineva nu-ti poate leza autoritatea atat timp cat ambitia ta constructiva nu permite; si cel mai important, desi sa nu credeti ca nu constientizez asta de foarte mult timp, TOTUL sta in ATITUDINE!
Sunt 4 ani care m-au facut sa ma simt aici ca intr-o familie, am regasit cu placere caractere familiare intruchipate doar de alt fizic, asa incat cei care s-au desprins din mediul meu profesional, am reusit sa-i pastrez pe-aproape.
Stim cu totii ca este foarte important mediul de lucru, ei...uite ca mie imi place, din pacate ma simt atat de bine incat uneori ma prinde „ora vietii personale” la birou; fac ceea ce-mi place, si de cele mai multe ori vreau sa impartasesc energia pozitiva si celor limitati de...placerile financiare sau de negativismul altor colegi.
Suna a preamarire tot ce-am scris pana acum, nu e nici pe departe atat de roz, insa am puterea sa multumesc tuturor celor care m-au inconjurat la locul de munca pentru 4 ani, pentru ca toti, involuntar, au contribuit la ceea ce sunt, si mie uneori chiar imi place de mine :) (buna asta, nu?)
P.S. Imi place poza asta, asa am inceput acum 4 ani si sa stiti ca nu slitul a fost motivul promovarii :), avand in vedere ca D-na Cristina e cat se poate de straight, ci perseverenta, constiinciozitatea si...sa nu ma mai laud atat.
