Again...

Adun din nou petalele uscate ale unei flori culese demult, mi se sfarama in palma; incerc sa ma incalzesc pitita pe pamantul unde candva demult a batut soarele, ma ascund dupa perdele inexistente si beau cu sete dintr-o sticla goala.

Ma incalzesc cu o raza de soare dintr-un tablou, ma incanta vorbele unui om mut si ma amagesc cu dragostea din privirea unui orb. Iubesc lumina intunericului si ador fiecare nor de praf ce imi intra in ochi cand ma indrept sa culeg o floare.

Cand m-am abatut din drumul meu? Si de ce nu vreau sa-l regasesc? De cand am inceput sa-mi construiesc buncarul asta si sa adun in el cochilii negre primite in schimbul existentei mele?


De ce inca nu disting raul din ceea ce fac? De ce nu disting raul din tot ceea ce primesc?
Credeam ca mi s-a platit deja cu aceeasi moneda, credeam ca sunt chit cu viata, insa acum primesc un maldar de bancnote uzate.

Imbold

Impartasesc 2 piese ce-mi sunt foarte dragi, in mod egal dar in momente diferite.

Poate ca par gusturile a doua persoane total diferite, sper ca zodia sa imi justifice dubla personalitate ;)

Prima piesa e noul stimulent pentru jogging, si ce bine ca l-am descoperit la timp, cand eram ispitita, de diversi factori, sa renunt si sa aleg minunata trandaveala in pat cu ochii impaienjeniti in filme si cu mana adanc infipta in popcorn.

A doua, hmm...a doua, se pare ca geamana mea introvertita nu imi impartaseste in cuvinte ce declic a despartit-o de mine pentru un timp, maybe a sweet dream?

30 Seconds To Mars - Attack
Vezi mai multe video din Muzica

You won’t fall out of my bed...

Ma rezum la cateva cuvinte, caci Jason Mraz are mai multe si mai concludente.

Oare suntem multi cei care din diverse motive nu ne impartim cu nimeni patul, visurile, cosmarurile, zambetele si lacrimile...noptile sau zilele...verile, iernile...

Cate motive ar fi? Frica, egoism, nesansa, sau pur si simplu...nepasare...

We’re just waiting for the path we never chose to choose us?

I know for sure the path I chose long time ago, as sure as I am this path will never choose me...

Multumiri marelui om, care s-a abatut putin de la genul lui de muzica preferat si ne-a impartasit si noua, celor mici, putin din calea spre Jason Mraz.

Continuare...

As fi vrut sa nu ma opresc din scris atat de des, insa trebuie sa recunosc cu parere de rau...asta mi-e stilul, asta mi-e cheful de viata din ultima perioada.

Incerc zi de zi sa privesc realist si rational tot ceea ce vad si tot ceea ce mi se intampla...pretenderisire iluzorie.

Ratiunea si diplomatia m-au transformat intr-o marioneta actionata de niste dobitoci, dar asta e...daca asta e musai sa executi pentru ati rezolva problemele intr-un final.

Asa s-a incheiat si relatia mea cu Raffi, am renuntat la gustul dulce al scandalului, asa cum renunti la un Browny de la Little Texas la inceput de dieta, l-am privit in ochi si m-am lasat lipsita de vointa in mainile lui.

Final? A durat inca vreo saptamana, insa m-am bucurat ca un copil in ziua in care am tinut adeverinta despartirii noastre in mainile mele ce isi recapatau acum culoarea si personalitatea, si inclusiv excedentul in portofel.

As fi vrut sa scriu mai mult, dar cred ca videoclipul asta insumeaza perfect tot ce simt acum :)

Tin sa precizez si cum mi-a fost atrasa atentia asupra lui de catre un bun prieten „ne caracterizeaza, ce zici sa avem rezerva noastra acolo?”

Cred ca deja se trag niste sfori, vreau vedere spre padure...