Adun din nou petalele uscate ale unei flori culese demult, mi se sfarama in palma; incerc sa ma incalzesc pitita pe pamantul unde candva demult a batut soarele, ma ascund dupa perdele inexistente si beau cu sete dintr-o sticla goala.Ma incalzesc cu o raza de soare dintr-un tablou, ma incanta vorbele unui om mut si ma amagesc cu dragostea din privirea unui orb. Iubesc lumina intunericului si ador fiecare nor de praf ce imi intra in ochi cand ma indrept sa culeg o floare.
Cand m-am abatut din drumul meu? Si de ce nu vreau sa-l regasesc? De cand am inceput sa-mi construiesc buncarul asta si sa adun in el cochilii negre primite in schimbul existentei mele?
De ce inca nu disting raul din ceea ce fac? De ce nu disting raul din tot ceea ce primesc?
Credeam ca mi s-a platit deja cu aceeasi moneda, credeam ca sunt chit cu viata, insa acum primesc un maldar de bancnote uzate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu