As fi vrut sa nu ma opresc din scris atat de des, insa trebuie sa recunosc cu parere de rau...asta mi-e stilul, asta mi-e cheful de viata din ultima perioada.
Incerc zi de zi sa privesc realist si rational tot ceea ce vad si tot ceea ce mi se intampla...pretenderisire iluzorie.
Ratiunea si diplomatia m-au transformat intr-o marioneta actionata de niste dobitoci, dar asta e...daca asta e musai sa executi pentru ati rezolva problemele intr-un final.
Asa s-a incheiat si relatia mea cu Raffi, am renuntat la gustul dulce al scandalului, asa cum renunti la un Browny de la Little Texas la inceput de dieta, l-am privit in ochi si m-am lasat lipsita de vointa in mainile lui.
Final? A durat inca vreo saptamana, insa m-am bucurat ca un copil in ziua in care am tinut adeverinta despartirii noastre in mainile mele ce isi recapatau acum culoarea si personalitatea, si inclusiv excedentul in portofel.
As fi vrut sa scriu mai mult, dar cred ca videoclipul asta insumeaza perfect tot ce simt acum :)
Tin sa precizez si cum mi-a fost atrasa atentia asupra lui de catre un bun prieten „ne caracterizeaza, ce zici sa avem rezerva noastra acolo?”
Cred ca deja se trag niste sfori, vreau vedere spre padure...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu