Ma rezum la cateva cuvinte, caci Jason Mraz are mai multe si mai concludente.
Oare suntem multi cei care din diverse motive nu ne impartim cu nimeni patul, visurile, cosmarurile, zambetele si lacrimile...noptile sau zilele...verile, iernile...
Cate motive ar fi? Frica, egoism, nesansa, sau pur si simplu...nepasare...
We’re just waiting for the path we never chose to choose us?
I know for sure the path I chose long time ago, as sure as I am this path will never choose me...
Multumiri marelui om, care s-a abatut putin de la genul lui de muzica preferat si ne-a impartasit si noua, celor mici, putin din calea spre Jason Mraz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu