Imi doresc doar ca, asa cum eu pot percepe acea atitudine ca pe un rezultat al unei stari depresive, sau …nu stiu, a unei stari de disconfort sau neadaptare provizorie in societate, si eu la randul meu sa fiu pasuita in astfel de situatii.
Si mai e ceva, e foarte important sa poti admite ca ai o problema de atitudine, in nici un caz sa sustii ca nu e nimic anormal si nefiresc in comportamnetul tau.
Timp indelungat am avut probleme de atitudine, recunosc cu parere de rau.
Am acceptat parerile celor din jur vis-à-vis de aceasta problema, dar doar pt ca am inteles ca ii afecta.
Ce doare cumplit e tratamentul ce ti-l ofera acei oameni care iti reproseaza atitudinea dificila chiar in timp ce tu faci tot posibilul sa te schimbi, acei oameni carora nu le pasa ca ai recunoscut ca ai o problema si incerci sa schimbi ceva, dar ca ai nevoie ca ei, identitati deranjate de prezenta atitudinii tale negative sau nefiresti, sa-ti spuna ce anume ii deranjeaza, ce anume isi doresc ei sa schimbi, dar la modul concret.
De ce?… un om cu probleme de atitudine, e clar ca are probleme grave in ceea ce priveste modul de perceptie a tot ce se intampla in jurul lui, de aceea trebuie sa-i vorbesti direct, cu exemple concrete, altfel niciodata nu va intelege unde greseste si nici nu va putea schimba nimic.
Atitudinea mea nu este una perfecta astazi, dar ma pot mandri cu aprecierea catorva persoane din jurul meu care au simtit schimbarea mea in bine.
Insa sunt profund dezamagita de faptul ca persoana care m-a facut sa vad ca am o problema nu este multumita de ceea ce am reusit, ba mai mult, aproape isi sustine aceeasi parere negativa despre atitudinea mea, neglijand toate eforturile mele, trecand peste faptul ca el este motivul pentru care am admis ca am o problema si trebuie sa-mi schimb felul de a ma exterioriza.
De ce si mai multa dezamagire? Pentru ca exact acel om, repeta mai mereu acele greseli de comportament pe care le-am facut si eu cu inconstienta. Suntem oameni, Gandim, Percepem o astfel de atitudine ca fiind nefireasca. Sunt oamenii obisnuiti, care privesc o astfel de atitudine ca provenind din insensibilitate, nepasare, sau chiar mai rau, incercarea de a ne subclasa pe noi restul undeva jos de tot.
Nu vreau sa ma cataloghez ca fiind un om obisnuit, si nici nu vreau sa ma simt inferioara nimanui. Respect orice fiinta oricat de jos m-ar vedea, si am puterea sa interpretez ceea ce a fost astazi exact ca pe ceea ce a fost: “o atitudine fireasca, nimic anormal” , doar el e acel om care nu are absolut nici o problema, doar noi restul percepem gresit, este acel om care niciodata nu va accepta sa i se spuna ca a gresit, caruia nu ai dreptul sa-i semnalezi nimic, pe orice ton ai face-o, insa isi doreste a fi un exemplu pentru noi restul…
Asa ca, va rog…nu ma condamnati atunci cand eu voi avea o astfel de atitudine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu